Radu Beligan sau Cum am învăţat să fiu tânăr

Vineri seara am fost, împreună cu studenţii mei, la Ateneul din Bacău, să-l vedem pe maestrul Radu Beligan în spectacolul-mărturisire „Confesiuni despre viaţă şi artă".

Ştiam că urma să-şi lanseze volumul autobiografic, „Note de insomniac". Într-adevăr, ceea ce am ascultat şi am văzut, timp de aproape două ore şi jumătate, a fost autoevaluarea vieţii unui om care parcă nu a dormit niciodată. Plin de energie, la 90 de ani, Radu Beligan ar mai fi avut probabil de vorbit încă o zi şi o noapte şi chiar mai mult, dacă rigorile scenei nu ar fi cerut un final al spectacolului.
Generos cu laude la adresa colaboratorilor şi prietenilor care l-au însoţit de-a lungul activităţii (Lucia Sturdza Bulandra, Camil Petrescu, Mihail Sebastian, George Calboreanu, Grigore Vasiliu Birlic, Eugen Ionescu, Ion Iancovescu şi, nu în ultimul rând, Elvira Godeanu), Radu Beligan şi-a prezentat paşii cei mai importanţi în viaţă sub forma unor şanse oferite de alţii, meritul său fiind acela de a nu le fi înşelat aşteptările. Idealist, dar şi pragmatic, această legendă a teatrului românesc a avut 70 de ani de carieră la nivel înalt, iar accidentele istoriei nu par să-l fi afectat prea tare. Pentru Radu Beligan, îmbătrânirea este procesul dificil prin care scapi de prejudecăţi, de inhibiţii, este timpul în care te pregăteşti să devii tânăr.
I-am invitat pe studenţii mei să mă însoţească la acest spectacol şi sunt bucuros că au răspuns invitaţiei mele. Nimic nu e mai important în formarea lor, decât exemplele vii, cum a fost vineri seara omul de cultură Radu Beligan. Nimic nu e mai important pentru viitorul nostru, ca naţiune, decât promovarea valorilor româneşti, una dintre ele fiind actorul Radu Beligan.
În faţa maestrului Beligan, am fost toţi, din nou, studenţi. Şi eu am încercat să învăţ ceva din întâlnirea de vineri seara. Omul politic este, într-o anumită măsură, şi el, un actor. Am învăţat cu această ocazie că este extrem de important ca, atunci când eşti pe scenă, să ştii ce să faci cu mâinile şi, de asemenea, să nu te agăţi de cuvinte, să nu le apeşi prea tare, ci să laşi fraza să curgă. Am mai învăţat că valorile înving întotdeauna, chiar în vremuri de restrişte, când sunt sufocate de absurditatea unui sistem, şi că a fi înconjurat de prieteni e unul dintre secretele longevităţii.