BUCUREŞTI, 16 apr (Mediafax) - Noul ministrul al Justiţiei, Tudor Chiuariu, susţine că Agenţia Naţională de Integritate (ANI) este necesară şi că va insista ca agenţia să controleze şi incompatibilităţile, fiind convins că plenul Senatului va înţelege importanţa acestei legi şi că o va adopta în maxim două săptămâni.

În opinia ministrului Justiţiei, Tudor Chiuariu, înfiinţarea unei autorităţi administrative de investigaţie este o soluţie eficientă pentru controlul averilor demnitarilor.

Tudor Chiuariu afirmă că schimbarea ministrului Justiţiei nu înseamnă şi o schimbare de orientare, iar reformele vor continua într-un ritm şi mai susţinut.

Reporter: Domnule ministru, aţi trecut "testul" Parlamentului, "testul" Consiliului Superior al Magistraturii, cum vedeţi întâlnirea cu Franco Frattini, având în vedere că Monica Macovei era susţinută de vicepreşedintele Comisiei Europene. Mai mult decât atât, Macovei se bucura de înalta sa apreciere. Vă aşteptaţi la animozităţi ?

Tudor Chiuariu: În primul rând ar trebui să spunem că nu poate fi vorba de animozităţi. Mă cunosc cu comisarul Frattini. Imediat după raportul Comisiei Europene, din mai 2006, ne-am întâlnit la Roma, unde eu i-am prezentat rezultatele Departamentului pentru Luptă Antifraudă (DLAF), pe care îl conduceam la acea dată, iar la sfârşitul prezentării domnul Frattini mi-a spus: Bono lavoro (aţi făcut o treabă bună) şi m-a felicitat.
De altfel, dacă e să mergem către biografii paralele, chiar domnul Frattini a avut un debut precoce în magistatură şi în politică şi, cu siguranţă, din acest punct de vedere, îi apreciază pe cei asemenea lui.
Mă voi întâlni cu domnul Frattini săptămâna viitoare (miercuri-n.r.), la Consiliul de miniştri al Uniunii Europene, iar mesajul meu va fi unul foarte clar: Schimbarea ministrului Justiţiei nu înseamnă şi o schimbare de orientare. Reformele vor continua într-un ritm şi mai susţinut.
Şi fiindcă aţi menţionat audierea din Parlament şi şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii, mie mi se pare că aceste întâlniri au fost mai dificile, dat fiind că eram mai puţin cunoscut de parlamentari sau de unii membru ai Consiliului Superior al Magistraturii, în timp ce succesele mele la conducerea Departamentului pentru Luptă Antifraudă sunt bine cunoscute şi apreciate la Bruxelles.

Rep.: Bruxelles-ul se aşteaptă la trecerea proiectului de înfiinţare a Agenţiei Naţionale de Integritate. Susţineţi acest proiect? Credeţi că este opurtun? Totuşi, timpul de implementare este depăşit. Ce veţi face?

T.C.: Aici sunt două raţiuni diferite, dar convergente. În primul rând, înfiinţarea ANI este o obligaţie pe care România şi-a asumat-o - pentru a evita amânarea aderării - şi, deci, trebuie să ne îndeplinim această obligaţie. Apoi, pe plan intern, agenţia este necesară pentru a avea un mecanism eficient de control al averilor şi, implicit, pentru a descuraja dobândirea acestora într-un mod ilicit.
Pentru că scopul - şi nu trebuie să uităm scopul - este, până la urmă, acela de a înlătura suspiciunile cu privire la modul cum demnitarii şi funcţionarii publici îşi dobândesc averea şi de a sancţiona acumularea de foloase necuvenite.
Legea ANI este prioritatea Guvernului şi am convingerea că ea va fi adoptată în maxim două săptămâni. Din fericire, Comisia juridică a Senatului a înţeles necesitatea adoptării legii într-o formă cât mai apropiată de cea propusă de Guvern şi dezbaterile vor continua, săptămâna următoare (săptămâna aceasta-n.r), la Comisia de apărare a drepturilor omului. Şi astăzi (duminică) m-am întâlnit cu specialiştii din minister şi am pregătit discuţia de săptămâna viitoare. Voi insista ca noua agenţie să controleze şi incompatibilităţile. Sunt convins că şi plenul Senatului va înţelege importanţa acestei legi şi va adopta legea cu o largă majoritate.

Rep.: Veţi cere şi opinia Consiliului Superior al Magistraturii? Nu credeţi că un eventual "control" al CSM va întârzia adoptarea Legii ANI?

T.C.: Nu ştiu ce s-a întâmplat în mandatul doamnei Macovei şi dacă CSM a fost consultat, dar el nu poate fi consultat odată ce procedura parlamentară a fost începută. Aşadar, această consultare, dacă ar fi avut loc, ar fi trebuit să aibă loc înainte de trimiterea legii la Parlament.

Rep.: Sunt voci care susţin că înfiinţarea agenţiei practic ar crea un paralelism în condiţiile în care Legea privind controlul averilor demnitarilor a instituit comisii de control la nivelul instanţelor. Este recunoscut faptul că aceste comisiii nu sunt eficiente. Poate ar trebui întărite aceste comisii şi nu înfiinţată o nouă instituţie?

T.C.: Eu nu cred că este vorba de un paralelism, agenţia va înlocui comisiile de cercetare din Legea 115 (privind controlul averii demnitarilor-n.r.). Cred că agenţia, modul de funcţionare, va fi un mecanism întărit faţă de actualul mecanism. Comisiile de cercetare la care vă referiţi erau alcătuite din magistraţi. Ele nu puteau face investigaţii eficiente, extinse, atunci când erau suspiciuni că averea a fost dobândită în mod ilegal. Eu cred că această soluţie, a înfiinţării unei autorităţi administrative de investigaţie, este aceea care poate aduce mai multă eficienţă în controlul averilor demnitarilor.

Rep.: În cadrul audierii la Comisiile parlamentare reunite aţi susţinut că veţi face demersuri de a transfera Agentul Guvernamental de la Ministerul Afacerilor de Externe la Ministerul Justiţiei. La momentul când s-a decis tocmai transferarea de la Ministerul Justiţiei la Ministerul de Externe s-a avut în vedere întârzierea procedurilor şi punerea în executare a hotărârilor decise de CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) de la Strasbourg.

T.C.: Trebuie să vedem aici nu chestiuni particulare, cum ar fi procedurile sau punerea în executare a hotărârilor CEDO. Trebuie să avem o viziune mai largă şi vreau să vă spun că acesta este unul din planurile mele pe termen mediu, până la sfârşitul anului.
Ideea principală de la care am pornit este de a construi în subordinea Ministerului Justiţiei un oficiu juridic care să reprezinte România atât în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cât şi în faţa Curţii Europene de Justiţie.î
Eu sunt un om de construcţie. Cred că mă pricep să construiesc instituţii. Am dovedit asta când am înfiinţat Departamentul pentru Luptă Antifraudă - primul departament specializat exclusiv pe controlul fondurilor europene de statele membre şi candidate la Uniunea Europeană. Şi România are nevoie de un oficiu juridic puternic care să apere eficient interesele României în faţa celor două instanţe europene, pentru că în cadrul Uniunii Europene interesele României se apără şi prin intermediul justiţiei, într-o competiţie cu celelalte state membre şi cu instituţiile comunitare.
Cred într-un astfel de proiect. El nu este între printre priorităţile mele, dar poate fi unul dintre obiectivele pe termen mediu, până la sfârşitul anului, după ce vom rezolva problemele urgente ale justiţiei române.

Rep.: România se află pe locul doi ca număr de plângeri înregistrate la CEDO. Aveţi în vedere măsuri de a preîntâmpina aceste condamnări, de a găsi soluţii amiabile de a stinge conflictele?

T.C.: Singurul mod de a preîntâmpina aceste plângeri, pe viitor, este de a pune în acord legislaţia românească cu standardele impuse de Convenţia Europeană. Sigur că, luând caz cu caz, mai ales acele cazuri în care am avut condamnări, este clar că în cazuri similare, asemănătoare, vom fi din nou condamnaţi, nu vom mai putea face nimic în privinţa asta. Datoria noastră este să ajungem la o înţelegere amiabilă cu persoanele vătămate şi astfel să nu dăm naştere unor noi condamnări.

Rep.: Ce credeţi că "arde" la momentul acesta la Ministerul Justiţiei, pe lângă locurile vacante din magistratură şi adoptatea codurilor?

T.C.: Eu aş zice că primul lucru de care să avem grijă este faptul că sunt prea puţin procurori. Din cauza asta ei au foarte multe dosare şi asta impietează asupra duratei procedurilor care nu trebuie să fie excesivă - pentru că tot aţi vorbit de Convenţia Europeană.
Şi sigur că - la priorităţile pe care le-aţi menţionat - am mai putea adăuga Legea asistenţei juridice gratuite sau specializarea judecătorilor.
Prioritatea mea rămâne însă o nouă viziune asupra justiţiei. O justiţiei aproape de cetăţean şi care răspunde nevoilor sale. Asta înseamnă o justiţiei mai accesibilă, mai simplă, mai rapidă, mai profesionistă. Concret, mai eficientă.

Rep.: Puteţi dezvolta puţin acest proiect - despre care vorbeaţi şi la audierea la comisiile parlamentare - de asistenţă juridică gratuită. Credeţi că veţi întâmpina dificultăţi din partea avocaţilor?

T.C.: Nu cred că voi avea dificultăţi. Eu cred că proiectul actual în primul rând nu răspunde necesităţii de a veni în sprijinul cetăţeanului. În momentul acesta asistenţa juridică gratuită se limitează la cazurile penale, în care aceasta este obligatorie, potrivit Codului de procedură penală. Şi - cum să spun - există mari dubii cu privire la eficienţa acordării acestei asistenţe juridice gratuite de către avocaţi în faţa instanţelor, de multe ori ea fiind o simplă o formalitate şi drepturile persoanei în dificultate nefiind apărate într-un mod corespunzător.
Cred că trebuie să avem şi o nouă viziune şi în această privinţă, cred că trebuie să identificăm şi alte tipuri de cauze în care persoanele sunt dezavantajate. S-ar putea să fi vorba de cauze de contencios administrativ în care anumite persoane se judecă cu autorităţile administraţiei publice. Eu cred că trebuie să creştem gradul de conştientizare a populaţiei privind propriile drepturi şi aceste două lucruri să conveargă spre un nou sistem în care să identificăm mai bine grupurile sau categoriile sociale care au nevoie de această asistenţă şi tipurile de cauze în care ea trebuie acordată şi, cu siguranţă, trebuie să instituim o nouă procedură după care asistenţa este acordată persoanelor care au nevoie de ea.

Rep.: Vorbiţi puţin şi din experinenţă? Să înţeleg că aţi acordat asistenţă juridică gratuită ?

T.C. Să fiu sincer nu am intrat în oficii, dar este o realitate pe care o cunosc, pentru că am fost şi eu avocat stagiar. Am fost avocat după aceea timp de cinci ani şi eu cunosc realităţile din tribunalele României şi vă spun că la momentul ăsta asistenţa juridică în România nu este eficientă.