La fel de tânărul ministru al Justiţiei, Tudor Chiuariu, încearcă de când e pe funcţie să nu se plângă prea mult. "Uneori, sigur, ai un somn mai agitat. Dar eu încerc să fac mişcare şi asta mă ajută să dorm bine." De când e ministru, Tudor Chiuariu nu mai citeşte ziarele, funcţionează dupa principiul "câinii latră, caravana trece": "Numai dacă e vorba de o chestiune pe care trebuie să avem un drept la replică.

Eu ştiu care sunt lucrurile pe care le am de făcut şi, deşi sunt o fire înclinată către consultare, din momentul în care am luat o decizie mă întorc destul de greu". Micuţa statuie a lui Kogălniceanu, din holul Ministerului Justiţiei, îi creează în fiecare dimineaţă obligaţii morale: "E o figură cu care noi am crescut în cărţile de istorie, chiar dacă nu a avut mandate foarte lungi. Nu ştiu ce mi-a inspirat mai multă admiraţie: faptul că era şi om politic, şi om de cultură". Dacă la 30 de ani e deja ministru, ar mai avea doar cinci ani până ar putea să candideze la Preşedinţie. "E greu de spus, poate că nu m-aş fi gândit acum doi-trei ani că o să fiu ministru, tocmai de aia nu ma gândesc că o să fiu preşedinte. E devreme şi va depinde de prea mulţi factori ca să spun acum lucrul asta", declară Tudor Chiuariu. Oricum, funcţia de preşedinte are în ochii săi un defect: "Mă gândesc la atribuţiile preşedintelui, că nu sunt aşa de largi". Când are de luat o decizie, ministrul Justiţiei se ajută de literatura lui Borges: "Când nu am o soluţie pentru o problemă, citesc o povestire de Borges. Atunci descopăr unghiuri noi de abordare, ideile se reaşează, se pun în ordine prin claritate". Când îl rugam să ne dea exemplu de decizii pe care le-a luat avându-l pe Borges consilier personal, ministrul Chiuariu păstrează discreţia: "Am luat întotdeauna decizii importante şi nu vreau nici să stricăm alchimia acestui fenomen. Îmi place o povestire în mod deosebit, "Guayaquil". Acolo e vorba despre voinţă. Până la urmă, ceea ce contează nu sunt aptitudinile, experienţa, trecutul personal, ci voinţa. Întotdeauna, cine are o voinţă mai mare învinge". Tudor Chiuariu şi-a personalizat biroul repunând în drepturi o balanţa aurită, pe care a trecut-o din camera din spate a biroului într-un mediu oficial.