RESURSE:

1. Bibliografie Atelier Dreptul Uniunii Europene
2. Speta B. CAB
3. ECJ Opinion 2 1994
4. Myjer Articol Aderarea UE la CEDO

 

Am crezut întotdeauna că două ore de curs sau de seminar sunt doar o poartă. Pe care, în mod ideal, profesorul şi studenţii intră împreună. Şi care e începutul unei călătorii. O călătorie care nu se sfârşeşte în niciun caz odată cu examenul de semestru. O călătorie care poate continua toată viaţa. Pentru că profesorul poate deveni student, şi studentul trebuie să devină profesor.

 

Mi-a plăcut să ţin legătura cu foştii mei studenţi. Roadele muncii unui profesor nu se pot vedea decât mult mai târziu. Iar acest răsad trebuie supravegheat atent şi plivit din când în când. Fie că m-au căutat ei pentru un sfat, fie că i-am căutat eu să-i recomand pentru un job sau să le propun să lucreze cu mine, relaţia mea cu foştii mei studenţi contrazice climatul de ariditate sufletească care domină, îndeobşte, universităţile noastre.
Trebuie să mărturisesc că, student fiind, nu am avut mulţi profesori. Trei-patru, şi în spatele acestei cifre e o oarecare indulgenţă. Am fost nevoit să mă formez singur. Am încercat să fiu pentru studenţii mei tot ce profesorii mei nu au reuşit să fie pentru mine.
Acum, putem fi împreună, într-o comunitate mai largă. Putem recrea un spaţiu al prieteniei şi generozităţii. Şi, dat fiind că s-au aşternut peste mine 10 generaţii de studenţi, un spaţiu al diversităţii.